”Inițial, nici măcar nu ne-am propus să facem o formație. Începeam ziua și o încheiam cu instrumentele în mână, le cântam prietenilor cu ce ne-am îndulcit sufletește din acea atmosferă creativă care se lipise de noi.”
Trupa „Aud Band”, venită de la București, e cea care a completat atmosfera experimentală din ultima seară de Re-GENERATOR. Micro-festival de arte performative.
”Interculturalitatea se proiectează în muzica cvartetului „Aud Band”, prin ciocnirea la nivel modal, ritmic, acustic, factural şi structural a pattern-uilor din diferite zone culturale, fenomen definit deseori drept metastilistică, unul din multiplele efecte meta, de sinteză, ale globalizării.
Esrajul (unic pe scena romanească) – un instrument cu posibilităţi de nuanţare fină – combină efecte moderne cu cele caracteristice muzicii orientale. Adaptarea esrajului ca tehnică de interpretare în fuziuni de stiluiri: jazz, rock acustic, classic-modern, colaj stilistic unde se regăsesc şi formule folclorice româneşti, cele de origine bizantină şi preclasică.”
Lavinia Lazăr: Trupa „Aud Band” înseamnă varietate stilistică și sonorități de pe alte meleaguri. O chitară, un flaut clasic și un esraj exotic. Care este povestea trupei?
Rodica: Poate că „Aud” e un nume atipic, e un verb, dar e ales cu toată sinceritatea. Începuturile au fost spontane ca acest verb magic. Inițial, nici măcar nu ne-am propus să facem o formație. Începeam ziua și o încheiam cu instrumentele în mână, le cântam prietenilor cu ce ne-am îndulcit sufletește din acea atmosferă creativă care se lipise de noi. „Aud” se contura încet în repertoriul nostru care se făcea auzit. Mai întâi la Radio România Cultural, apoi în ceva cântări, un spectacol, după care a urmat coloana sonoră a filmului „17 o poveste despre destin” de Theodor Halacu-Nicon la care Laurențiu era implicat și cu muzica de orchestră.
https://soundcloud.com/laurentiu_gondiu/fragment-poem-simfonic-stefan
Pe lânga piesele care au apărut din alchimia esraj+chitară mai sunt și piese compuse de către Laurențiu Gondiu în alt context sau pentru orchestră, dar care au fost adaptate formulei „Aud Band”. Deși am avut și colaborări cu mai mulți instrumentiști și două voci speciale: Maria Răducanu și Ana Cebotari, până la urmă s-a conturat o formulă de cvartet.
Laurențiu: Primul care ni s-a alăturat a fost Augustin Creznaru, un muzician cu triplă experiență: muzica clasică, folclor și modernă experimentală. Un notist excelent, dar și un muzician cu discernământ și capacitate de a improviza conform stilului. Cel care ne-a transformat din trio în cvartet e Juan Carlos Negretti, originar din Venezuela. Ne-am dat întâlnire în cadrul unui concert caritabil unde spre surprinderea noastră s-a integrat armonios din prima audiție a piesei. În afară de muzician mai e și arhitect și un meloman înrăit.
Lavinia Lazăr: Muzica voastră s-a bucurat de succes în serialul „17 sau o poveste pentru destin”. Cum s-a întâmplat această colaborare?
Rodica: Una dintre acele piese din film a sunat și în festivalul din Iași și se numește „Tămăioasa”.
https://www.youtube.com/watch?v=rfogG9G1id4
La sfârșitul acestui colaj de imagini e și poza noastră din perioada respectivă. Îmi amintesc că am fost rugați să compunem și să înregistrăm o piesă vocală până a doua zi. Am înregistrat chiar momentul când o compuneam și am lăsat varianta brută. Țineam în mână cartea cu versurile mamei mele: „…Din ochii tăi o lună plină cu raza rece și albastră își varsă apele de cântec…” Cum s-au lăsat cântate nu le-am mai redactat. Spre surprinderea noastră, piesa a avut rezonanță… probabil naturalețea a fost resimțită și de spectator”. Dacă Laurențiu tot face parte din Uniunea Compozitorilor la biroul simfonic, o parte generoasă de muzică era de orchestră, dar câteva piese „Aud Band” s-au lipit bine de tot, doar că nimeni nu știa că sună un esraj, nu o vioară.
Lavinia Lazăr: Piese originale, despre mare şi eschimoși, femei şi animale de companie, muște şi un pahar cu lapte, declaraţii de dragoste... chiar şi despre Eminescu în jazz?
Laurențiu: Într-adevăr. În cadrul fiecărui concert ne place să distindem atmosfera și cu câteva piese - glumă. Două dintre piesele cântate în cadrul festivalului: una face parte din coloana sonoră a comediei cu cele mai mari încasări din 2017 „Ghinionistul”, iar cealaltă „Atel”, consacrată culturii sașilor a fost achiziționată de către Uniunea Compozitorilor din România. Avem „Glossă” de Eminescu, varianta engleză de Adrian Sahlean și o piesă Jazz „Solitude” de Eminescu tradusă în franceză. Ambele variante le-am cântat în cadrul festivalului.
Lavinia Lazăr: Cum se face că Esrajul are o tentă psihidelică și reverb natural?
Rodica: Esrajul e un instrument indian care pe lângă corzile de bază mai are și 15 corzi care rezonează. La început am călătorit și concertat cu o formație din Moscova de-a lungul întregului continent. În cazul în care autorul muzicii provenea din India, dar fiind interpretat de muzicieni care nu au primit atmosfera hindusă cu laptele matern, firește că esrajul își păstra autenticitatea mai mult prin sonoritate și reverb natural. În momentul când am ajuns la București în colaborare cu un compozitor de muzică simfonică, pe tărâmul horelor și ritmurilor românești esrajul a întâmpinat noi provocări.
Tehnica tradițională de interpretare a fost înlocuită cu una care să-i ofere abilitatea de a integra esrajul în mai multe genuri muzicale. Acesta a fost un pas nou în istoria acestui instrument exotic chiar pe plan internațional (instrumentul fiind probabil unic pe scena românească). E un instrument care m-a găsit singură, e cel care îmi cunoaște sufletul, deși-l păstrez într-o husă veche de lemn indian pe care colegii în glumă îl numeau „micul sicriaș”.
Lavinia Lazăr: Ați sustinut concerte live atât în țară cât și în Republica Moldova, dar și pe scenele din străinatate: Cipru, Portugalia, Marea Britanie, China. Acum ați concertat la Teatru FiX. Unde s-a simțit cel mai bine energia muzicii d-voastră?
Augustin: În primul rând am fost plăcut surprins de căldura cu care am fost primiți de către publicul ieșean la ambele concerte. Pe lângă atracțiile turistice ale orașului, monumente istorice, muzee, edificii, m-a impresionat și curățenia orașului. Oamenii sunt mai liniștiți, mai calmi, mai primitori.
Juan Carlos: Ce pot spune este că de foarte multe ori publicul din alte țări are o doză de curiozitate mai mare pentru că are de face nu numai cu muzica, dar și cu faptul că venim din trei țări diferite (România, Republica Moldova și Venezuela) și acest lucru sporește interesul vis-a-vis de munca noastră, dar în general găsim oameni care rezonează la muzica noastră și aici și peste hotare.
Lavinia Lazăr: Ce a însemnat pentru membrii trupei partiparea la prima ediție pilot de la Teatru FiX?
Laurențiu: Ne bucurăm că am adus și noi aportul în realizarea primei ediții al festivalului „Re-generator”. Am cunoscut o echipă tânără și dinamică care a pornit un proiect curajos cu ramificații în mai multe arte moderne. Le dorim să-și mențină entuziasmul și să reușească să-și materializeze ideile artistice și mai departe în următoarele ediții.
*consemnat de Lavinia Lazar .
Lavinia Lazăr este jurnalist teatral, masterand al Universității Naționale de Arte ”George Enescu”, Facultatea de Teatru, specializarea management și antreprenoriat artistic.
photo: Malina Moncea