Daniel Mihai

Cultura este definita ca totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.

Desigur înlăuntrul nostru suntem la fel, insa numai cultura poate face diferența și totodată ne poate da o stimă de sine cât și o stare psihico-emotionala nemaipomenită.

Cultura adevarata e asemenea cu facultatea castigata cinstit, deoarece totul porneste din punctul în care omul este fixat de natură şi de soartă ca să se regăsească pe el însuşi în realitatea în care trăieşte şi să-şi clădească o lume spirituală proprie.

Cultura constă în făurirea omului lăuntric şi în facultatea de a se pune în sprijinul comunitatii, al tuturor celorlalti.

Într-un secol al informatiei, al vitezei totul pare dintru inceput a fi sortit unui debut mai putin fast. Pretutindeni, acest oras pare a fi doar o umbra a ceea ce ar fi fost candva.

Semnele trecerii timpului, valorile si personalitatile marcante ce au facut cinste acestor taramuri par a fi doar istorie.

Mitul conform caruia talentul poetului exilat Ovidius la Tomis ar fi apus prinde „aripi” atunci cand, din neant unele entitati mai zvapaiate, mai indiferente si mai pline de dispret aflandu-se in functii strategice au nesocotit si adus la o stare anormala si deplorabila ceea ce denumeam a fi…cultura.Si aceasta stare inrautatita a lucrurilor s-a accentuat , cu o anumita ritmicitate si obstinatie ce a adus bucuria „nebunilor” si prabusirea oricaror vise ale unora dintre cei ce slujesc Artei cultivand Binele, Adevarul si Frumosul!

Bineinteles ca starea de haos a fost influentata si de instaurarea unei crize morale dublata si de una economica, deoarece departarea de Izvorul Intelepciunii si al Luminii atrage dupa sine si consecinte imediate

Apetitul pentru frumos, pentru a cultiva latura noastra sensibila a devenit doar ceva mai putin important decat mersul regulat la slujba sau chiar decat grija noastra pentru a ne hrani.

Hrana sufleteasca a devenit un subiect „preferat” de catre majoritatea numai in cadrul unor intalniri , ale unor defilari, prezentari ridicole in care muzica de mai slaba calitate cat si mai joasa interferenta energetica rivaliza cu spiritul gregar si apetenta pentru kitsch.

Din respect fata de o minoritate ce a fost in ultimul timp ostracizata nu am sa va mai rascolesc amintirile deoarece ele au devenit extrem de dureroase, fiind mereu deschise si sangerande…

Lipsa de sustinere s-a observat cu „ochiul liber” in cantitatea de cultura ce „s-a servit” insa, cu toata bucuria nu si in calitate. Asemenea unor stoici, toti adevaratii oameni de cultura au inteles mesajul si s-au mobilizat exemplar, aducand opiniei publice spectacole, reprezentatii, creatii de un inalt rafinament.

In plus ,cauzele fiind nominalizate cat si desfasurarea ulterioara a „evenimentelor”, nu mica le-a fost mirarea „neutrilor” sa ajunga la anumite concluzii.Totusi „calitatea” lor de a parea echidistanti a cauzat o acutizare a starii initiale.

Fara sa devin exagerat , din spirit diplomatic nu doresc sa citez lista „nominalizatilor”, a acestor „tovarasi”, a acestor „prieteni” ce au incercat si in parte au si reusit sa ne impiedice sa evoluam spiritual.

Pe firul acestor ganduri materializate sunt ferm convins ca tot ei vor da , candva socoteala , in special Acelei Divinitati ce nu se lasa pacalote sau batjocorite …la infinit!

Pe fondul celor scrise pana acum as marca si o idee ce cu siguranta vi se va parea „rupta” din context. Acolo unde apar la fiecare pas schimbări de mentalitate, de apreciere a valorilor, intr-un oras deosebit, cu multiple rezonante istorice, ce a rezistat tuturor marilor civilizatii ar cam trebui sa ne punem întrebarea unde anume ne încadrăm în legatura cu bagajul de cunostinte asimilat de-a lungul timpului…

Inchei intr-o nota realista, fara a ma mai intrista sau entuziasma in plus. Prefer sa ma detasez de acest tablou cu importante tuse supra-realiste in care personajele au evoluat monstruos, in fatete ce frizeaza realitatea aceasta a societatii postmoderne! Poti spune despre un om multe.. Insa faptul ca nu-si cunoaste istoria manifestărilor artistice ale semenilor săi, traditiile, obiceiurile, nu se poate regăsi pe sine si nu are unde să ajungă , tocmai din cauza faptului că nu stie de unde a plecat, de unde vine si ce rol are fiecare, ca individualitate!

Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta

Cateva randuri

Motto “Arta dirijorala, daca vrei sa privesti muzica in fata, trebuie saintorci spatele la public” Valeriu Butulescu

Dirijatul inseamna ,din propriul meu punct de vedere una dintre cele mai rafinate si complexe arte! Inseamna, fara sa exagerez ca muzicianul convertit intr-un fel de mag al sunetelor sa catalizeze energiile tuturor membrilor si sa dispuna intr-o maniera armonioasa , astfel incat rezultatul sa fie conform opusului, vointei celui ce a lasat mostenire.
Fara doar si poate, arta dirijorala se invata si se slefuieste in orice moment al vietii! Maturitatea se obtine mult mai greu decat orice. In pofida drumului sinuos, un dirijor trebuie sa cunoasca acel inefabil , sa descifreze atat sensul cat mai ales intelesurile musicale si sa redea cu fidelitate si spirit povestea oricarui moment din istoria muzicii.
Intr-un cuvant, daca incercam sa ne detasam de public si sa privim in interiorul acestui act cu valente mistice putem descoperi o munca extrem de laborioasa, in care elementau logic,pragmatic isi da intalnirea cu elementul afectiv, inspirator intr-o proportie aproximativ egala.
Ca om de cultura si arta am privilegiu lde a cunoaste acest limbaj, de a sesiza si chiar de a intui, pe baza unuianumit cod energo-informational (capatat in repetitii) al celui ce da viata si inteles – DIRIJORUL.
Este minunat si totdata onorant sa privim acest spectacol cu ochi limpezi, dar si cu capacitate de a actiona si de a reactiona in timp util, la pleiada de gesturi ce confirma o interpretare cu epitetul de a fi “vie!”
Rolul important al dirijorului nu trebuie niciodata minimalizat deoarece , in istoria muzicii multitudinea de stiluri, de repertorii si de exprimari au dus la o supra-solicitare, la imbogatirea timbrala, la restructurarea unor notiuni in moduri cat mai complexe.Greutatea executantilor de a reda corect, fluid si in stil opusul este talmacita de catre dirijor, intr-o masura cu adevarat covarsitoare.

Emulatia de energii creatoare ce se produc eminamente in actul artistic are urmari atat asupra publicului ce deseori are doar placerea de a savura “baletul” acestui magician-dirijorul, cat si al orchestrei ce se lasa mladiata si imblanzita de catre focul sacru al fiecarui architect de frumos. Acest dute-vino crescand are un impact de nestavilit in momentul in care muzica transcede barierele oricarei explicatii, demonstratii sau analize.
Totodata la necontenita angajare in folosul Binelui, al Esteticuluia, al Adevarului trebuie avut grija deja de conditia primordial-aceea de-a face cu muzica si cu oamenii, si intr-un fel, inseamna a conduce catre acea schimbare catre mai bine, indiferent de barierele culturale sau rasiale existente si in prezent.

Este nevoie de un lider, asa dupa cum Leonard Bernstein a fost, care sa vorbeasca milioanelor de tineri si sa-i «converteasca » intr-un fel de urmare «religioasa » a marii literaturi muzicale. Si cred ca aceasta s-ar putea realiza cu ajutorul marilor dirijori.

Muzica ne aminteste in continuare cat de mare poate fi cultura umana. Cred ca este unul din cele mai puternice semne ale maretiei sale deoarece pana si Divinitatea are acest Dar de a dirija ansamblul uman si ceresc intr-un mod cat se poate de firesc, natural.
Fara a concluziona, sunt ferm convins ca NUMAI actiunea dirijorului trebuie sa fie fara vreo urma de hazard dar nici sa nu devina un automatism obsedant. Dilema si greutatea consta in eliberarea de canoane intr-o clipita.
Bineinteles este foarte la indemana sa sustii teoretic si totodata ar necesita, odata cu trecerea timpului ca muzica sa devina o putere vie si tocmai de aceea dirijorii ar trebui sa-si reaminteasca aceasta si sa o aduca in atentia publicului- Ars Nova

Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta

Rog ca acest text sa nu fie deloc folosit, preluat sau inserat in vreo descriere, in vreun referat deoarece aceste ganduri materializate aici sunt rodul muncii mele creative!
Va multumesc pentru intelegere!